O familie își face loc prin mulțime. Mama, tatăl și cei trei copii poartă jachete groase, căciuli, fulare și mănuși. Sunt atât de înfofoliți încât se mișcă cu dificultate.
În brațe își țin strâns animalele: doi câini de talie mică și trei pisici. Mama mângâie spatele uneia dintre pisici și o îmbrățișează strâns. „Spasiba”, mulțumesc, spun împreună, în timp ce se uită la persoana care filmează scena. La picioarele lor se află o pungă violet plină cu hrană pentru animale.

Aceasta este doar o mică parte din transportul trimis de Save the Dogs în Ucraina datorită sprijinului donatorilor noștri.

În ultimele săptămâni, am depășit 400.000 de kilograme de hrană trimise în toată țara. Ca să vă faceți o idee despre cantitatea pe care am reușit să o trimitem, imaginați-vă peste 20 de camioane încărcate cu provizii. Numărul de animale de pe drumuri a crescut dramatic în perioada de vară, iar războiul a împiedicat orice campanie de sterilizare. Astfel, voluntarii și oamenii obișnuiți s-au văzut confruntați cu o situație din ce în ce mai dramatică.

Oricât de multă mâncare am reuși să trimitem, cererea este întotdeauna una singură: trimiteți-ne mai multă. Și așa facem.

Lipsei de hrană i se adaugă și problema frigului: animalele de pe străzi, din adăposturi și chiar și cele mai norocoase care mai au o familie care să le îngrijească trebuie să facă față unei scăderi bruște a temperaturilor, care în unele zone ale țării a făcut ca termometrul să scadă cu zeci de grade sub zero. În plus, din cauza bombardamentelor, multe localități se află în permanență fără energie electrică și, prin urmare, fără posibilitatea de a se încălzi.

Din acest motiv, numai în luna decembrie am trimis peste 150 de căsuțe izolate termic, precum și sute de haine pentru animale și pături pentru oameni. Conștienți de numărul dramatic de animale abandonate care umblă pe străzi, am comandat deja alte 300 de căsuțe pe care le vom trimite la Mykolaiv și Harkov imediat ce vor fi gata.

Între timp, oamenii și animalele continuă să reziste unii lângă alții. Voluntarii se întâlnesc în zone sigure din oraș pentru a sorta și distribui ceea ce trimitem. În așteptarea lor se află o coadă lungă de oameni care stau la rând. Unii sunt însoțiți de câinii lor. Unii țin strâns punga pe care trebuie să o umple. Toată lumea stă în liniște. Un singur cuvânt se aude timid din când în când: „Spasiba”, vă mulțumesc.

„Nu credeam că este posibil să pot fugi împreună cu caii mei, dar iată-mă aici”. Olga este originară din Odessa, Ucraina. A părăsit țara când a izbucnit războiul și a căutat adăpost în România. La fel ca mulți dintre compatrioții ei, a fugit în grabă, luând doar câteva lucruri esențiale: câteva haine, niște bani și animalele ei, pe care nu le-ar fi părăsit pentru nimic în lume: un câine, o pisică și șapte cai.

„Am grijă de cai de 10 ani. Cei mai mulți dintre ei provin din situații dificile și aveau nevoie de ajutor”, scrie ea. „Sunt împotriva exploatării lor. În Odessa am înființat un cerc de entuziaști: oamenii veneau la mine și împreună le studiam limba, învățam să îi înțelegem și ne ocupam de ei. Copiii au fost entuziasmați de aceste activități”.

Războiul, însă, a schimbat totul.

„Erau doar 500 de metri. O rachetă a căzut la 500 de metri de grajdurile în care locuiau caii. Nu puteam să facem altfel, am fugit”, ne spune ea.

Când a ajuns în România, nu avea unde să se refugieze și a luptat din greu până a găsit un spațiu care să o poată găzdui atât pe ea, cât și pe caii săi dragi. Apoi a găsit o clădire veche la țară. Acoperișul este plin de infiltrații de apă, iar casa este în stare proastă, dar este un loc sigur în care se poate locui.

Primele zile au fost cele mai dificile: găsirea unei cantități suficiente de hrană pentru ei și o modalitate de a se încălzi părea imposibilă, dar aici s-au intersectat drumurile noastre. Olga a reușit să ia legătura cu organizația Humane Society International, care ne-a sunat imediat pentru a cere ajutor pentru ea.

De atunci, în fiecare lună îi trimitem hrana de care are nevoie pentru a hrăni caii, împreună cu fân și paie pentru a-i ține la cald.

În decembrie, a reușit să găsească o adopție pentru doi dintre ei. „Sunt atât de fericită. Cei care îmi adoptă animalele trebuie să-mi demonstreze dragostea lor față de ele, trebuie să poată crea o legătură, o relație cu acestea. Doar atunci pot spune că acel cal și-a găsit cu adevărat un cămin”, scrie ea.

Olga visează să se întoarcă în Ucraina atunci când situația se va îmbunătăți, dar a decis că în primăvară va începe să caute o nouă locuință în România pentru ea și animalele sale. „Cea mai mare dorință a mea este să promovez interacțiunea cu caii, să le povestesc oamenilor ce creaturi fantastice sunt și să educ copiii să aibă grijă de ei. Dacă nu mă pot întoarce acasă, o să încerc aici, în România!”.

Știrea conform căreia o femeie a murit în urma atacului unor câini în București face turul presei din România și împarte opinia publică în pro și contra prezenței câinilor pe străzile orașelor și satelor.

Din păcate, dezbaterea publică devine o temă politică și un motiv de atac către instituția primarului capitalei ocolind problema principală a responsabilizării proprietarilor.  

Ani după ani, vedem cum din păcate, măsurile brutale luate în procesul de gestionare al animalelor fără stăpân nu au generat rezultatul dorit. 

Așa cum am menționat în nenumărate rânduri și noi, și alte asociații din România și din întreaga lume, indiferența deținătorilor de animale și necoordonarea autorităților se traduce printr-un lanț de tragedii ce afectează binele tuturor.  

Animale abandonate ajung constant la noi în adăpost fără ca autoritățile să intervină în prevenirea unor astfel de cazuri. Numărul redus al sterilizărilor și numărul extrem de mare al animalelor nemicrocipate, alături de nesupravegherea câinilor cu proprietari creează profilul unei tragedii viitoare. 

Lăsăm istoria să se repete si peste 5-10 ani ne vom confrunta cu aceleași situații, fără a știi cum să le gestionăm. În încercarea statului de a găsi vinovații, câinii ajung să fie singurii care plătesc prețul cel mai scump.  

Cerem în continuare autorităților să aplice amenzi proprietarilor care refuză sterilizarea și microciparea, precum și sancționarea drastică a situațiilor de abandon! 

După cum a menționat și primarul capitalei, Nicușor Dan, problema nu se rezumă la un singur vinovat, ci constituie o temă comună a mai multor instituții de la nivelul întregii țări. 

Statisticile ne ajută să confirmăm asta prin numărul câinilor raportați în Registrului de Evidență a Câinilor cu Stăpân. Ultimul raport publicat pentru 2022 prezintă un număr de 3 689 313 de câini microcipați la nivel național, din care doar 504 927 sunt sterilizați ceea ce duce la situații de abandon și la o înmulțire necontrolată a câinilor fără stăpân. Dacă am opri vânătoarea vinovaților și ne-am îndrepta atenția către cauza reală, poate am putea evita astfel de tragedii pe viitor.

Astăzi și în zilele ce urmează, ne îndreptăm cu durere și regret către familia afectată! Este greu să exprimăm neputința în fața unor astfel de cazuri. 

Vă invităm să urmăriți și declarația Președintei Save the Dogs and Other Animals, Sara Turetta în cadrul dezbaterii mediate de Lucian Mândruță în 22.01.2023.